Monografie

Istorie Iulie 12, 2012

 

 COMUNA ZĂNEȘTI

     AȘEZAREA GEOGRAFICĂ   

        Este așezată în partea de sud a județului Neamț, la întretăierea paralelei de 46o50, latitudine Nordică cu meridianul 26o35, longitudine Estică, ocupând o poziție aproape centrală în depresiunea Cracău - Bistrița, fiind situat imediat în aval de confluența celor două râuri. Limitele teritoriului comunei sunt date de râul Cracău, la NV, și de o linie convențională, care se continuă spre nord și o desparte de comuna Mărgineni, iar la SE și S, începând de le Valea Cracăului și până la albia minoră a râului Bistrița, o limită convențională o desparte de comuna Podoleni. Spre SV râul Bistrița continuă limita dintre comunele Zănești și Borlești.

         Între aceste limite comuna Zănești are o suprafață de 3998 ha, iar din punct de vedere administrativ comuna este formată dein două sate: Zănești și Traian.

         Localitatea Zănești, reședința comunei, situată la o distanță de 20 km față de municipiul Piatra Neamț, este amplasată în cea mai mare parte pe terasa de 10 m a râului Bistrița, între calea ferată Bacău - Bicaz și partea frontală a acestei terase, deoparte și de alta a șoselei ce leagă Bacăul de Piatra Neamț. Ca orașe apropiate comunei Zănești amintim : Buhuși (la 16 km , jud . Bacău), Roznov (la 3 km). 

           Satul Traian este situat la 3 km de centrul administrativ Zănești, pe  DC 106, pe un fragment al terasei de 30 m al râului Bistrița. Legăturile cu municipiul Piatra Neamț, municipiul Bacău, orașele Buhuși și Roznov sunt facile, fiind realizate pe cele două căi de comunicație : calea ferată și  DN Bacău - Piatra Neamț - Bicaz.

         Teritoriul comunei este străbătut de o rețea hidrografică relativ densă. Râul principal este Bistrița, afluent de ordinul I al râului Siret, care colectează la rândul său apele râului Cracău, și ale altor râuri și pâraie. Afluenții Bistriței de pe teritoriul comunei Zănești sunt: Bahna, Băhnița, Calnuș, Cernușca și Cracăul.

       ATESTAREA COMUNEI ZĂNEȘTI

 

          Prima atestare documentară a acestiu ținut aprține fostului sat Faur și datează din 5 februarie 1468, când domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt întărește lui Dragoș acest sat „pentu credința față de domn”.

             Redăm mai jos acest document redactat în graiul parfumat al vremii, act important pentru cunoașterea istoriei noastre medievale.

„Din mila lui Dumnezeu, noi, Ștefan voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că această adevarată sluga a noastră Dragoș, ne-a slujit drept și credincios. De aceia, noi, văzând slujba lui drepcredincioasâ către noi, l-am miluit cu deosebita noastră milă,i-am dat și i-am întărit în țara noastră în moldova, ocina lui, satele anume: Faurii, pe Bistrița și un loc de iaz la Bistrița, la gura Bahnei, și cu loc de iaz la Bistrița și cu mori, ca să-i lui, di la noi, uric și cu tot venitul lui și copiilor lui, și strănepoților lui, și întregului său neam, cine va fi cel mai apropiat, neclintit lor niciodată în veci.”    

                                                                              („Documenta Romaniae Historica” - A. Moldova, vol. II, Editura Academiei, București, 1976, pag. 220)

 

               SATUL TRAIAN

       La 21 noiembrie 1878 a început împroprietărirea însurățeilor din județul Neamț, acțiune care s-a prelungit până în anul 1886. Cu această ocazie au fost împroprietăriți „2664 însurăței cu o suprafață de 9197 ha și 1350 mp”. Legea agrară din august 1864 arată că locuitorii care „ prin învoieli speciale cu proprietarul moșiei”  posedă numai „casă și grădina în sat fără a fi clăcaș”, aveau facilitatea de aprimi pământ pe moșiile satului. Articolul 6 al Legii precizează că mai aveau dreptul de a se stămuta pe moșiile satului cele mai apropiate, foștii clăcași și însurăței. Cei 152 însurăței împroprietăriți pe moșia satului hotărăsc în ziua de 30 martie 1879, cînd primesc loturile respective, ca „noua lor așezare, ce se întindea pe o suprafață de 584,36 ha, să se numească satul TRAIAN” . Aceasta subliniază vechimea, originea noastră latină și continuitea pe aceste meleaguri. În ceea ce privește popularea acestor locuri, ea are rădăcin într-un timp mult mai îndepărtat. O atestă decoperirile din Dalul Viei și Dealul FântâniloR efectuate de preotul arheolog Constantin Mătase, în perioada 1951 - 1963  și care au scos la iveală vase și unelte aparținând unor așezări din Cultura Precucuteni din Neolitic.