Din ,, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan”
Vicleanul exploatează vârsta tânără, care are pe deasupra și aprinderea trupească, încercând să-i distrugă pe tineri în această perioadă dificilă prin care trec. Mintea nu este coaptă încă, există o mare lipsă de experiență, iar depunerile duhovnicești deloc. De aceea, la această vârstă critică, tânărul trebuie să simtă mereu nevoia sfaturilor celor mai mari, ca să nu alunice pe panta dulce a povârnișului lumesc, care după aceea îi va umple sufletul de neliniște și-l va depărta veșnic de Dumnezeu. Este nevoie de bărbăție ca tânărul să se nevoiască spre a evita pricinile păcatului, iar de aici înainte Hristos va ajuta. Dacă se va sălășlui în sufletul lui dragostea dumnezeiască, este atât de fierbinte, încât are putere să ardă orice altă dorință și imagine necurată. Când se va aprinde acest foc, atunci va simți și acele desfătări dumnezeiești care nu se pot compara cu nici o altă plăcere. Când va gusta acea mană cerească, nu-l vor mai atrage roșcovele sălbatice. De aceea trebuie să țină cu tărie cârma, să-și facă semnul crucii cu teamă. Iar pentru mica lui nevoință va lua desfătare cerească. În vremea ispitei este nevoie de bărbăție, și atunci Dumnezeu va ajuta în chip minunat.
